Legaturi nevazute catre Iertare si Iubire

4 politisti îmbracati în uniforme, lume adunata în jur, o masina de pompieri si o fata tânara vorbind cu o politista … cam asa arata, la prima vedere, tabloul unei tragedii umane … la vreo 300 m de blocul meu.

Iesisem, în sfârsit, din casa, dupa ce toata ziua negociasem cu mine, ma hotarâsem si ma razgândisem pro si contra, de vreo cateva ori …

Am observat acea ”scena” în trecere, fara sa ma opresc, în timp ce mi-am spus în gând, rapid, un ”Doamne fereste!” si un ”Doamne ai tu grija de acel suflet!” si mi-am continuat drumul …  

Câteva momente mai târziu, îndreptându-ma catre strada principala, am vazut o ambulanta ce se grabea, cu toate sirenele pornite, pentru a-si face loc, probabil, spre ”acel loc” …

Desigur, starea mea fusese impactata chiar mai mult decât îmi dadeam seama, asa ca am ales sa intru în supermarketul din calea mea si apoi, la iesire, am facut stânga-mprejur, înapoi,  spre casa … îmi trecuse orice chef de plimbare.

Gândurile catre acea persoana, despre care habar nu am, pluteau parca deasupra capului meu si aveam sentimentul, aproape palpabil, ca acolo s-a produs o tragedie, ca un suflet a plecat …. Si masina de medicina legala care stationa în fata acelui bloc, la întoarcere, mi-a confirmat ”banuiala” …

Apoi, mergând eu asa catre casa, mi-a revenit în minte acea fata … o observasem doar cu coada ochiului, însa acum mintea îmi aducea în atentie amanunte pe care le retinuse fara ca eu sa fiu constienta… Mi-am amintit ca era îmbracata cu o geaca de fâs, si capul ei aplecat si umerii adusi în fata pareau ca poarta povara durerii si, poate, a unei vinovatii greu de dus … probabil o va urmari ani de zile?!  

Nu stiu ce schimburi energetice se întâmplasera când am trecut pe-acolo, si cu siguranta nu sunt total constienta de puterile mele de a le percepe … stiu doar ca, în drum spre supermarket, îmi amintisem de mama mea, demult plecata …

Aveam acut sentimentul ca acel suflet s-a sinucis si m-am întrebat: ce tragedie n-a mai putut sa îndure?

Doamne, iarta-l …

Îmi era clar ca acea persoana fusese total deconectata de la sufletul ei, de la sinele ei, daca recursese la un asemenea gest … Desigur, speculam, dar ”subiectul” deja îmi acaparase toata atentia si ma gândeam la toti acei oameni care aleg sa puna capat suferintelor în acest fel …

Ajunsa acasa, primul gest dupa ce mi-am scos geaca si adidasii, a fost sa caut motivul subtil al sinuciderii în Marele dictionar al bolilor si afectiunilor … pentru ca, da, sinuciderea e o afectiune cât se poate de serioasa si, din pacate, din ce în ce mai prezenta în peisajul social al vremurilor noastre …

 Iata ce scrie Lazarev despre sinucidere:

”Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc “depresiva” este lipsa dorintei de a trai; uneori e ascunsa si poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului.

Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai?

În primul rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul bioenergetic, daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei de a trai sau a comis tentative de sinucidere. Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu 3-4 generatii în urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii.

Câmpul omului are un sistem defensiv fata de lumea înconjuratoare, care este însa, total deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor în timpul sarcinii, fata de viitorul copil, creaza în campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga durata, pentru ca este conceput de parinti.

Deceptia în legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, sau nemultumirea legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea câmpului sau, în subconstient, si declanseaza mecanismul autodistrugerii.

O deceptie puternica a tatalui, chiar si în decursul unei singure zile, pentru faptul ca i s-a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de sinucidere ale fiicei, ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente care se gasesc în câmpul copiilor, trec în constiinta, o data cu varsta si, in special, la începutul maturizarii sexuale, si astfel încep disensiunile dintre copii si parinti. Chiar si numai cinci minute de ”dezicere” de copil, pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura.

Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment îi lipseste, în suflet i se instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul încearca sa-si suprime aceasta durere spirituala, cu orice mijloace.

Astfel se ajunge la consumul de droguri, la alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut al iubirii, în sufletul omului. Aceasta stare apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni.

Iubirea înseamna armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia care s-a creat acum, în lume, corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta împotriva acestora, însa fara succes. Pentru ca lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii.

Respingerea iubirii pentru Dumnezeu si a simtamintelor divine fata de parinti si fata de copii, fata de sine si de omul drag, fata de natura nevie si fata de lumea înconjuratoare, a devenit ceva obisnuit în viata noastra. Toate aceste încalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii, care are drept rezultat cresterea în cascada a cruzimii, pe care n-o poti stinge cu alcool sau droguri.

Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea este o arta complicata, care trebuie învatata printr-un efort permanent.

Dar acum, cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de fapte, pe copiii sai, ea nu întelege ca initiaza în copil un program care, peste un an, doi, poate sa-l împinga sub rotile masinii, sau sa-i provoace o boala grava.

Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune dupa bunul sau plac. Este o conceptie gresita. Iubirea este acel întreg a carei parte suntem, ea îmbratiseaza întreaga lume.

Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un drept sa atentam la ele.”

Si, în timp ce scriu si citesc toate astea, înteleg mesajul subtil si atat de blând, dar profund, al universului, catre mine.

Toata luna februarie a fost plina de întrebari, nehotarâri, dar si de revelatii, pentru mine.

Am avut în minte 3 programe, pe care simteam ca e nevoie sa le aduc în fata oamenilor, chiar daca ma retineau o multime de temeri legate de aspectele tehnice si de promovare …

Un program despre implementarea de noi obiceiuri

Unul despre manifestare

Si unul despre iertare (si iubirea de sine)

Postasem timid despre fiecare dintre aceste teme, sa iau pulsul ”pietei”.

Rând pe rând, am vazut cum alti traineri din piata propuneau programe despre obiceiuri, apoi despre manifestare … asa ca mi-am spus ca mie mi-a ramas iertarea. Si îmi convenea de minune, pentru ca, dincolo de faptul ca înteleg cât de pretioasa este pentru noi, ca omenire, eu însami înca mai am sa-mi iert ”chestii” …

Însa raspunsul urmaritorilor era foarte ”palid”, aproape inexistent, si parca se ”alatura” disfunctionalitatilor tehnice si tuturor întrebarilor mele despre ”cum voi face sa livrez, usor, la timp, fara complicatii tehnice?”  … pentru a ma determina sa renunt. Si azi eram extrem de aproape.

Însa, cineva acolo sus ma iubeste. M-a ”scos” din casa la momentul potrivit pentru a vedea acea tragedie, care m-a impactat mai mult decat realizez, înca …

Si mi-a revelat atat de clar, în timp ce ma întorceam catre casa, întrepatrunderea firului rosu al iubirii, împletit cu firul alb al iertarii, ca într-un fir de martisor, ca si cauza subtila pentru sinucidere, atunci când cele 2 lipsesc.

Iertare si iubire …

Nu exista iertare fara iubire si nu exista iubire fara iertare.

Daca acestea doua lipsesc, vei observa din ce în ce mai putin lumina, si din ce în ce mai mult întunericul din tine, si implicit, din viata ta …

Si iata cum, la aproape 4 ani distanta, ma vad ”fortata”, sau macar ghidata de univers, sa fac un nou salt în necunoscut, pentru a contribui la cresterea iubirii vindecatoare, în lume …

(În urma cu 4 ani, la începutul pandemiei, mi-am lasat deoparte orice teama de ridicol si de expunere, si am început sa fac primele meditatii live, pentru ca oamenii sa nu se mai teama de boala, de moarte, de pierderea celor dragi … Asa s-a ”nascut” #MeditamÎmpreuna. La primul live, nici macar nu stiam de unde sa apas butonul de live!!!)

Nu ma pricep sa scriu texte care sa vânda (pentru ca nu prea cred în asta) si aproape ca urasc sa vând si sa ma promovez în social media, dar daca ai avut rabdarea de a citi pâna aici si simti ca si tu mai ai ceva de iertat, te invit sa învatam iertarea si iubirea împreuna …

Completarea formularului va însemna DA-ul tau transmis catre mine.

Voi reveni catre tine în cel mai scurt timp.

Pe curând, cu iubire

[jetpackcrm_form id=”3″ style=”cgrab”]