Tăblița 5 – Locuitorul din Unal

Înapoi la: Înțelepciunea care Traversează Milenii

Adesea visez la îngropata Atlantida, pierdută în epoci ce-au dispărut în noapte.

Eon după eon ai ființat în frumusețe, lumina strălucind în întunericul nopții.

Atotputernic, domnind peste cei născuți pe pământ,

Stăpân al Pământului în vremea Atlantidei.

Rege al națiilor, stăpân al înțelepciunii,

LUMINA deasupra orașului SUNTAL,

Păstrător al căii,

Trăia în TEMPLUL său,

MAESTRUL din UNAL,

LUMINA a Pământului în zilele Atlantidei.

Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi,

Trăind în corpuri ca și printre oameni.

Nenăscut pe Pământ,

EL, venit de dincolo de noi,

SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni.

Să știi, omule, ca Maestrul HORLET,

Nu a fost niciodată una cu copiii oamenilor.

In vremuri de demult când Atlantida s-a arătat ca o putere

A apărut cineva cu Cheia Înțelepciunii,

Arătând tuturor calea spre LUMINA.

Arătându-le tuturor oamenilor calea spre desăvârșire,

Calea Luminii ce curge printre oameni.

Stăpânind întunericul, conducând Sufletul-Omului,

Spre înălțimi ce erau Una cu Lumina.

Împărți el Regatele în părți.

Zece erau la număr, conduse de copiii oamenilor.

Într-unul a construit un TEMPLU,

Dar nu pentru copii oamenilor.

Din ETER a chemat substanța, modelată și cu forma dată de puterea lui YTOLAN

în formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui.

Kilometru după kilometru substanța a acoperit insula,

spațiu după spațiu a crescut în putere.

Neagră, și totuși nu, dar întunecată ca și spațiul-timp,

adânc în interiorul ei ESENȚA LUMINII.

Cu repeziciune aparu Templul

modelat și cu forma dată de CUVÂNTUL LOCUITORULUI,

chemat să se formeze din ceea ce n-are formă.

Apoi EL a construit în interior, camere mărețe,

le umplu cu forme chemate din ETER,

și cu înțelepciune făcută sa apară din mintea Lui.

Fără formă era EL în TEMPLUL său,

și în același timp era format în imaginea oamenilor.

Trăind printre ei și totuși nefiind de-al lor, ciudat și foarte diferit

era EL de copii oamenilor.

Alese apoi dintre oameni TREI care să fie poarta spre el.

Ii alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI ca să devină legătura lui cu Atlantida.

Mesageri care să-i ducă sfatul regilor copiilor oamenilor.

A ales și pe alții și i-a învățat despre înțelepciune;

ca învățători să fie ei pentru copiii oamenilor.

Apoi i-a așezat pe insula UNDAL pentru a fi

învățători ai Luminii pentru oameni.

Fiecare din cei astfel aleși, a trebuit să fie învățat intre cinci și zece ani.

Doar astfel putea să înțeleagă cum să aducă LUMINA copiilor oamenilor.

Astfel apăru Templul, locul unde stătea Învățătorul oamenilor.

Eu, THOTH, am căutat dintotdeauna înțelepciunea,

In întuneric și în Lumină.

Încă din tinerețe am mers pe cale, căutând să capăt și mai multă învățătură.

După multe străduințe, unul din cei TREI, mi-a adus LUMINA.

Mi-a făcut cunoscute poruncile LOCUITORULUI, m-a adus din întuneric la LUMINA.

m-a dus în fața LOCUITORULUI, în Templu, în fața marelui FOC.

Acolo, pe mărețul tron, L-am văzut,

pe LOCUITOR, înveșmântat în LUMINA

și strălucind ca focul.

Am îngenuncheat în fața măreței înțelepciuni,

simțind LUMINA curgând în valuri prin corpul meu.

Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI:

“Întuneric, vino spre Lumină.

De mult tot cauți calea spre LUMINA.

Fiecare suflet de pe pământ care își slăbește lanțurile,

va fi curând eliberat din robia nopții.

Adânc din întuneric te-ai ridicat, și te-ai apropiat mai mult de Lumina țelului tău.

Aici vei locui ca și copil al meu, păstrător al înțelepciunii,

unealtă a LUMINII de departe.

Apărător al înțelepciunii în epocile intunericului,

ce curând se vor abate asupra copiilor oamenilor.

Locuiește aici și soarbe din toată înțelepciunea.

Secrete și mistere ți se vor dezvălui.”

Răspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicând:

“Lumină ce te cobori asupra oamenilor,

dă-mi din înțelepciunea ta

ca să pot fi învățător de oameni.

Dă-mi din LUMINA ta ca să mă pot elibera.”

Îmi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL:

“Epocă după epocă vei trăi prin

înțelepciunea ta, da, când peste Atlantida

se vor rostogoli valurile oceanului,

vei avea Lumină, deși ascunsă în întuneric,

pregătită să apară oricând o vei chema.

Mergi acum și învață și mai mult din înțelepciune.

Dezvoltă-te în LUMINA către TOTUL infinitului.”

Mult timp locuit-am în templul

LOCUITORULUI până când în sfârșit m-am contopit cu LUMINA.

Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea LUMINII.

Am urmat calea ce ducea adânc în inima Pământului,

învățând deopotrivă secretele de deasupra și de dedesubt;

învățând calea spre SĂLILE DIN AMENTI;

învățând despre LEGEA ce ține lumea în echilibru.

Înțelepciunea mea m-a purtat spre camerele ascunse ale Pământului,

adânc sub scoarța Pământului, pe calea ascunsă de epoci copiilor oamenilor.

Mi s-a revelat chiar și mai multă înțelepciune înainte de a căpăta o nouă învățătură:

aflat-am că orice e parte a unui TOT, măreț și totuși mai măreț

decât tot ceea ce cunoaștem.

Căutat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor.

Pe măsură ce înaintam, din ce în ce mai multe secrete aflam.

Acum, privind în urmă prin epocile trecute, știu că înțelepciunea nu cunoaște limite,

că ea crește odată cu epocile, că e Una cu cea a Infinitului.

Lumina era în vechea Atlantida.

Si totuși și întunericul se ascundea acolo.

Din Lumină în întuneric au căzut, cei care se ridicaseră dintre oameni.

Orgolioși deveniseră din cauza a ceea ce știau,

Mândri erau de locul lor intre oameni.

Adânc au cercetat în ce le era interzis,

Si au deschis poarta ce ducea dedesubt.

Căutat-au să obțină și mai multă cunoaștere dar

Si să o aducă la suprafață.

Cel ce coboară dedesubt trebuie sa fie echilibrat,

Altfel va fi limitat de lipsa luminii.

Deschis-au ei apoi,

Prin cunoașterea lor,

Căi interzise omului.

Dar, în Templul Său, cel ce vede tot, LOCUITORUL,

șade în AGWANTI, în timp ce prin Atlantida, sufletul lui hoinărește liber.

I-a văzut pe atlanți, cu magia lor,

Deschizând poarta ce urma să aducă pe Pământ mare necaz.

Cu repeziciune s-a întors sufletul său atunci în corpul său.

Din al său AGWANTI se ridică

Si își chemă cei TREI preaputernici mesageri.

Dădu porunci ce zguduiră lumea.

Adânc sub scoarța Pământului, spre Sălile din Amenti,

Repede a coborât LOCUITORUL.

Chemă apoi fortele stăpânite de cei Sapte Maeștri;

Schimbă echilibrul Pământului.

Adânc scufundă Atlantida sub valurile întunecate.

Sfărâmă poarta ce fusese deschisă;

Distruse intrarea ce ducea dedesubt.

Toate insulele au fost distruse cu excepția insulei UNAL,

Si o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI.

Pe aceștia ii păstră ca să fie învățători,

Lumini pe calea celor ce vor veni

Lumini pentru copiii mai mici ai oamenilor.

Mă chemă apoi pe mine, THOTH, în fața lui,

Si-mi dădu porunci pentru ce trebuia să fac, zicându-mi:

“Tu THOTH, ia-ți toată înțelepciunea.

Toate cunoștințele, toata magia ta.

Mergi și fii învățător de oameni.

Mergi și păstrează cunoștințele

Până când, cu timpul, LUMINA va spori în oameni.

LUMINA fi-vei de-a lungul epocilor,

Ascunsă dar de găsit pentru cei luminați.

Peste tot Pământul, iți dăm putere,

Te eliberăm s-o oferi sau s-o iei.

Adună-i acum pe fiii Atlantidei.

Ia-i și fugiți la oamenii din peșteri.

Zburați spre tărâmul Copiilor lui KHEM.”

Adunatu-i-am apoi pe fiii Atlantidei.

In navă am adus toate documentele mele,

Cele ale scufundatei Atlantide.

Adunatu-mi-am toate forțele,

Unelte multe ale magiei atotputernice.

Ridicatu-ne-am apoi pe aripile dimineții.

Deasupra Templului ne-am ridicat

Lăsând în urmă pe cei Trei și pe LOCUITOR,

Ce ședeau în SĂLILE de sub Templu,

Închizând calea spre Maeștrii Ciclurilor.

Cu toate acestea, celui care are cunoaștere,

Deschisa ii va fi calea spre AMENTI.

Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile dimineții,

Spre tărâmul copiilor lui KHEM.

Acolo, prin puterea mea,

I-am cucerit și i-am condus.

Ridicat-am spre LUMINA, pe copiii lui KHEM.

Adânc sub stânci mi-am îngropat nava, așteptând vremea când omul va fi liber.

Deasupra navei, am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om.

Acolo sub acel chip se odihnește nava mea,

Spre a fi scoasă când nevoia o va cere.

Află, omule, că departe, în viitor, invadatori vor veni din adâncul spațiului.

Atunci să vă treziți voi, cei ce aveți înțelepciune.

Scoateți nava mea și învingeți-i cu ușurință.

Adânc îngropat sub acel chip se află secretul meu.

Căutați și descoperiți în piramida pe care am construit-o.

Fiecare e pentru ceilalți cheia de boltă;

Fiecare e poarta ce duce spre VIATA.

Urmează CHEIA pe care am lăsat-o în urma mea.

Caută iar poarta spre VIATA îți va aparține.

Caută în piramida mea, adânc în coridorul ce se termină într-un perete.

Folosește CHEIA celor ȘAPTE, și deschide calea.

Acum ție ți-am încredințat înțelepciunea mea.

Acum ție ți-am încredințat calea mea.

Urmează calea. Află tu secretele mele.

Căci ție ți-am arătat drumul.