
Înapoi la: 0/22. Arhetipul NEBUNUL
Arhetipul începutului care se naște din adevăr, nu din fugă.
Nebunul nu este omul care se aruncă în gol.
Este omul care, într-o bună zi, își dă seama că nu mai trăiește în aerul care îl hrănește.
Nebunul este începutul tuturor începuturilor.
Dar nu e un început orb.
E un început copt.
El apare doar când sufletul tău s-a rotunjit suficient în Lume, încât libertatea nu te mai sperie.
Apare când ai vindecat suficient, ai înțeles suficient, ai crescut suficient încât…
să poți porni iar — dar de sus, nu de jos.
Nebunul este starea aceea rară în care maturitatea și inocența se îmbrățișează.
Nu e doar copilărie.
E copilul cosmic care a supraviețuit adultului și acum o ia pe un nou drum.
Nu spre schimbare forțată.
Nu spre revoltă.
Nu spre impulsivitate.
Spre înnoire.
Înnoire în corp → ai obosit de amânări, de mâncat emoțional, de lipsă de grijă.
Înnoire în minte → nu te mai poți minți cu aceleași scuze.
Înnoire în relații → un gest, o replică, un moment ți-arată că situația s-a schimbat.
Înnoire în finanțe → ceea ce ignorai devine vizibil.
Înnoire în interior → simți că un strat din tine vrea să se desprindă.
Nebunul vine când ceva în viața ta — ceva atât de mic uneori — spune:
„Nu mai merge așa.”
Dar atenție: libertatea Nebunului nu e libertinaj.
Nu e haos.
Nu e „fac ce vreau”.
E libertatea matură:
libertatea de a nu mai continua o viață care nu te mai încape.
Libertatea de a-ți aparține în sfârșit.
Libertatea de a nu te mai trăda.
Nebunul e omul care a înțeles ceva esențial:
riscul cel mare nu este să începi, ci să nu începi.
Paradoxul lui este unic:
el nu vine în haos.
Vine în stabilitate.
Când, în Lume, totul pare așezat, complet, rotund…
în suflet apare un freamăt:
„Mai este ceva. Mai sunt eu încă.”
Nebunul nu distruge cercul care s-a încheiat.
Îl onorează și apoi îl părăsește.
Nu din dispreț.
Din nevoia de creștere.
Este acel moment în care:
nu ai dovadă,
nu ai plan complet,
nu ai certitudini,
dar ai un fel de da în piept.
Un da care nu se negociază.
Un da care vine dintr-un loc mai profund decât mintea.
Nebunul nu este Lipsa Fricii.
Este impulsul de a merge înainte chiar dacă frica există.
Nu e doar naivitatea neștiutorului.
Ci și puritatea celui care a văzut tot, a trăit tot, a simțit tot… și totuși alege să creadă iar.
Inocența Nebunului nu e o slăbiciune.
E o putere secretă.
Înseamnă să nu te lași definit(ă) de trecut.
Să nu te îmbraci în armurile altora.
Să nu rămâi prizonier(ă) în experiențe vechi.
Inocența matură este curajul sufletului vindecat.
Spațiu interior.
Spațiu exterior.
Spațiu de respirație.
Nebunul nu poate intra într-o viață aglomerată cu:
– obligații vechi
– promisiuni din inerție
– frici uitate în buzunar
– atașamente de oameni care nu te mai văd
– roluri care ți-au devenit strâmte
Nebunul îți cere să faci loc.
Nu pentru o schimbare.
Pentru tine.
Oamenii cred că Nebunul înseamnă „o iei de la capăt”.
Fals.
Nebunul e începutul care apare după ce ai terminat un nivel, nu înainte.
E spirala.
E urcarea.
E acel moment în care viața nu te trimite înapoi — te trimite mai sus.
Nebunul nu spune „reiei”.
Spune „continui în altă formă.”
Adevărul crud și magic al acestei arcane este acesta:
Începuturile nu cer forță.
Cer sinceritate.
Sinceritatea de a recunoaște:
„M-am schimbat.”
„Nu-mi mai doresc aceeași viață.”
„Nu mai sunt omul de ieri.”
„Nu mă mai pot minți.”
„Vreau altceva.”
„Sunt pregătit(ă) să merg.”
Aceasta este inima Nebunului.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.