Arhetipul Luna – Energia Zilei

Înapoi la:

Iluziile care se dizolvă

„Ai simțit vreodată că o parte din tine știe… chiar dacă tu te prefaci că nu vezi?”

Există momente în care sufletul îți vorbește în șoapte, iar tu îi răspunzi cu o tăcere incomodă.
Momente în care realitatea e acolo, la jumătate de pas, dar tu alegi să privești în altă parte… poate pentru că nu ești pregătită să simți tot adevărul, sau poate pentru că e mai ușor să menții o poveste decât să recunoști că se destramă.

Luna apare exact aici.
Nu ca să te sperie, ci ca să îți arate ce se mișcă în adânc.

Luna este clipa aceea în care lumina nu vine din exterior, ci dintr-o scânteie interioară pe care nu o mai poți reduce la tăcere.
E lumina care cade pe gândurile tale ascunse, pe emoțiile pe care le-ai ținut sub apă, pe adevărurile pe care le-ai evitat pentru că păreau prea mari, prea grele, prea reale.

Azi, Luna vine cu o invitație pe care n-o poți ocoli:
Să vezi ceea ce știi deja.
Nu ceea ce „crezi”.
Nu ceea ce „speri”.
Ci ceea ce este.

Uneori, iluzia nu e un zid. E doar o perdea subțire.
Și e suficient un singur gest — o respirație, o clipă de luciditate, o privire sinceră în tine — ca să o vezi cum se topește.

Poate ai trăit asta zilele trecute:
un gând care ți-a trecut fulgerător prin minte, o senzație în corp, o incongruență mică, o emoție care ți-a spus „ceva nu se potrivește aici”.

Poate ai simțit o fisură în vechea ta poveste.
O mică zgârietură pe suprafața realității.
Liniștea înaintea unui adevăr care se pregătește să se arate.

Luna îți spune azi atât:

„Nu realitatea doare.
Doare momentul în care încetezi să o mai ascunzi de tine.”

Și mai spune ceva, cu o blândețe pe care numai Arhetipul Lunii o are:
Nu ești chemată să te judeci.
Ești chemată să vezi.
Să te uiți.
Să recunoști.

Iar în clipa în care recunoști…
iluzia începe să se dizolve singură, ca un abur care nu mai are de ce să rămână.

Astăzi intrăm în energia Lunii care nu mai acceptă jumătățile de adevăr.
A Lunii care îți luminează locurile în care ți-e teamă să simți.
A Lunii care îți arată nu ce e „frumos”, ci ce e real.

Și realul, în lumina Lunii, nu te distruge.
Te eliberează.

Aici se deschide poarta.
Dacă ai simțit deja acel freamăt interior, Luna ți-a atins deja inima.
Ne continuăm drumul — dar pentru asta, trebuie doar să respiri și să accepți că azi… adevărul este pregătit să iasă la suprafață.