
Înapoi la: 8. Arhetipul PUTEREA
Dacă ai obosit să fii tare, e timpul să fii în Puterea ta.
Există un moment în viața oricărui om în care nu mai poate fugi de sine.
Nu pentru că l-ar opri cineva.
Ci pentru că — în mod neașteptat — în interior se face liniște.
Nu liniștea care vine după o furtună,
ci liniștea care te privește drept în inimă,
ca și cum ți-ar spune:
„E timpul.”
Timpul să nu te mai ascunzi după „sunt bine”.
Timpul să nu te mai împingi să reziști cu orice preț.
Timpul să nu te mai porți ca și cum ești zid și sabie.
Timpul să nu te mai pedepsești pentru instinctele tale, pentru emoțiile tale, pentru adevărul tău.
În acel moment,
când îți tremură respirația,
când nu mai ai nici scut, nici mască, nici strategie,
când ești doar tu —
crud(ă), sincer(ă), obosit(ă), real(ă) —
se deschide Poarta Puterii.
Puterea nu apare în culmile succesului,
nici în aplauze,
nici în rolul bine jucat.
Puterea apare în clipa în care viața te dezbracă de tot ce nu ești
și în fața propriei tale vulnerabilități
tu alegi să rămâi.
Fără să ataci.
Fără să fugi.
Fără să te justifici.
Puterea apare când nu mai încerci să controlezi leul interior —
ci îl lași să vină spre tine.
Îl lași să respire lângă tine.
Îl lași să fie parte din tine.
Acel leu e instinctul tău.
Este energia ta primordială.
Este focul din tine.
Este tot ce ai încercat să îți ții închis,
să îți „repari”,
să „îmblânzești” prin forță,
să ascunzi ca să fii acceptat(ă).
Dar Puterea nu se naște când îți negi instinctul,
ci când îți întinzi mâna spre el.
Când îl privești —
fără rușine,
fără frică,
fără mască —
și îi spui:
„Eu te pot ține.”
Aici începe Puterea.
Nu în mușchi.
Nu în control.
Nu în a demonstra.
Ci în acel spațiu interior în care inima și instinctul se recunosc.
Nu se luptă.
Nu se tem unul de altul.
Nu se anulează.
Se apropie.
Ca doi bătrâni prieteni care își amintesc în sfârșit cine sunt.
Puterea este arhetipul acestei apropieri.
Arhetipul în care nu mai ești divizat(ă) în fragil și intens, în calm și impuls, în emoție și logică.
Arhetipul în care nu mai trăiești în extreme.
Ci în întreg.
A intra în Poarta Puterii înseamnă să accepți cel mai matur adevăr al tău:
Nu ești fragil(ă) din cauza inimii,
și nu ești periculos(oasă) din cauza instinctului.
Ești puternic(ă) pentru că le porți pe amândouă.
Pășești în Putere nu cu armură, ci cu prezență.
Nu cu rigiditate, ci cu claritate.
Nu cu zgomot, ci cu o formă de tăcere care te cunoaște.
Suficient cât să te vindece.
Suficient cât să te ridice.
Suficient cât să îți spună:
„Nu ai fost niciodată slab(ă).
Doar neîntreg(ă).”
Iar acum,
chiar acum,
se face întregirea.
Deci, …
Nu mai încerca să fii tare.
E timpul să fii în Puterea ta.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.