
Înapoi la: 10. Arhetipul ROATA DESTINULUI
Întâlnirea cu alegerile tale
Există momente în viață în care un detaliu mic devine o poartă mare.
Nu vezi asta pe loc.
Nu recunoști semnul imediat.
Dar în clipa în care sufletul își amintește, știi că nu e vorba despre întâmplare — ci despre chemare.
Uneori e doar o furculiță.
Un gest mecanic.
O bucată de viață obișnuită.
Și totuși…
acolo, într-o secundă care nu promite nimic, se ridică în tine o întrebare, o imagine, o senzație, o vibrație uitată.
Un „ceva” care nu te întreabă dacă e un moment potrivit.
Intră pur și simplu.
Te oprește.
Te deschide.
Așa începe Poarta Roții Destinului.
Nu cu sunet, nu cu lumină, nu cu zgomot.
Ci cu recunoaștere.
Cu acel: „Aha… deci aici sunt. Aici am ajuns.”
Poarta Roții este una dintre cele mai sincere încăperi ale sufletului tău.
Aici nu mai poți minți.
Aici nu te mai poți ascunde.
Aici nu te mai poți preface că nu știi ce ai făcut, ce ai ales, ce ai evitat, ce ai pierdut, ce ai lăsat să plece.
Aici totul se vede.
Nu pentru a fi judecat(ă).
Ci pentru a fi înțeles(ă).
Roata Destinului te așază în acest spațiu interior și îți pune în față propriile tale alegeri — ca pe un mozaic viu:
– alegeri făcute din grabă
– alegeri făcute din frică
– alegeri făcute din iubire
– alegeri făcute din absență
– alegeri făcute pe jumătate
– alegeri care te-au ridicat
– alegeri care te-au rănit
– alegeri pe care le-ai evitat până s-au evaporat singure
– alegeri care încă te așteaptă
Poarta nu te întreabă „de ce ai făcut asta?”.
Te întreabă „cine ai fost atunci când ai făcut asta?”.
Aici vezi cu o claritate aproape dureroasă:
cât de prezent(ă) ai fost în tine.
cât de mult te-ai iubit atunci.
cât curaj aveai.
cât adevăr ai ignorat.
cât suflet ai lăsat la ușă ca să supraviețuiești.
Și vine glasul acela fin al Roții, care nu îți dă lecții, ci te întoarce în adevăr:
„Nu există greșeli.
Există doar direcții.
Și toate pornesc din tine.”
Apoi vine partea cea mai frumoasă:
Nu numai că ai dreptul să găsești revelație în cele mai simple momente ale tale…
dar ele vin către tine oricum, oricât de ocupat(ă) ai fi.
Vin în ritmuri mici, blânde, precise.
Vin atunci când ești pregătit(ă) să vezi, nu când ești pregătit(ă) să înțelegi.
Pentru că universul îți vorbește mereu prin detalii,
iar prezentul — present — este darul tău.
E cadoul tău.
E ghidajul tău.
În Poarta Roții nu ai nimic de demonstrat.
Nu ai nimic de reparat.
Nu ai nimic de grăbit.
Tot ce ți se cere este prezență.
O clipă de sinceritate cu tine.
O inspirație conștientă.
Un „da” spus momentului în care viața te atinge cu degetul.
În rest, Roata își face treaba ei de mii de ani:
– întoarce în tine ce nu a fost integrat
– luminează ce ai refuzat să vezi
– te cheamă într-o nouă versiune a ta
– îți arată ce ciclu s-a închis
– îți deschide unul nou înainte să fii gata
Poarta se deschide când privești viața cu ochi sinceri.
Și rămâne deschisă până intri în tine.
Intră cu blândețe.
Aici nu se învârte haosul — se așază sensul.
Aici începe prima rotire.
Prima vedere.
Prima alegere adevărată.
Aici începe Roata ta.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.