
Înapoi la: 2. Arhetipul MAREA PREOTEASĂ
Ființa dintre lumi și vocea dintre tăceri
Marea Preoteasă nu este doar „femeia misterioasă” din tarot.
Este una dintre cele mai vechi și mai profunde energii pe care le cunoaște sufletul tău.
Ea este:
– spațiul dintre două gânduri
– liniștea dintre două decizii
– respirația aceea mai adâncă dintre două frici
Nu locuiește în teorie, ci în trăirea ta directă.
Nu trăiește în zgomot, ci în felul în care ceva din tine știe — înainte să ai cuvinte, înainte să ai dovezi.
În limbajul arhetipurilor, Marea Preoteasă este vocea subconștientului tău în forma lui cea mai înaltă.
Nu subconștientul plin de frici și traume, ci partea din el care a păstrat, ca într-o bibliotecă vie, toate adevărurile pe care le-ai trăit, dar nu le-ai integrat încă.
Este memoria ta subtilă.
Este instinctul acela care te oprește înainte să intri într-un spațiu nepotrivit.
Este senzația ciudată că „ceva nu e în regulă”, chiar dacă totul arată perfect.
Este sentimentul „pe aici da” sau „pe aici nu”, pe care nu-l poți argumenta, dar îl simți în oase.
În imaginile clasice de tarot, Marea Preoteasă apare așezată între doi stâlpi: unul negru și unul alb.
Aceștia sunt simbolul polarităților:
– lumină și umbră
– rațiune și mister
– conștient și inconștient
– masculin și feminin
Ea nu a ales o parte împotriva celeilalte.
S-a așezat între ele.
Acesta este primul ei mare mesaj:
„Nu trebuie să alegi între lumile tale. Trebuie să le ții deschise pe amândouă.”
În spatele ei se află un văl — un fel de cortină între lumea vizibilă și cea invizibilă.
Vălul acela nu este un zid, este o pânză subțire. Poate fi dată la o parte, dar numai atunci când ești pregătit(ă).
Marea Preoteasă este cea care păzește acest văl.
Ea nu îți aruncă adevărurile în față.
Le lasă să vină în momentul în care le poți duce.
Nu mai devreme, nu mai târziu.
În mâinile ei, uneori apare un pergament sau o carte.
Simbol al cunoașterii ascunse.
Nu cunoaștere secretă „pentru inițiați speciali”, ci cunoașterea aceea simplă, dar profundă, care a fost mereu în interiorul tău.
Singurul „secret” este că nu ai avut încredere în ea.
La picioarele ei se află, de obicei, luna.
Luna e simbolul emoțiilor, al ciclicității, al fluxului interior, al viselor.
Marea Preoteasă nu domină luna, nu o calcă, nu o distruge.
Ea stă deasupra și colaborează cu ea.
Adică îți arată cum să trăiești cu emoțiile tale fără să te pierzi în ele, cum să asculți ce îți spun, fără să-ți lași viața condusă doar de ele.
Mai dincolo de simboluri, Marea Preoteasă este o stare de conștiință:
starea în care nu mai cauți validare din exterior pentru ceea ce știi deja în interior.
Ea este acel moment în care spui în tine:
„Nu am toate argumentele, dar ceva în mine știe. Și aleg să onorez asta.”
Este energia care îți spune:
– „Ascultă-ți corpul.”
– „Ai încredere în semnalele tale.”
– „Nu îți mai nega percepția doar pentru că nu o înțeleg ceilalți.”
Când ești în energia Preotesei:
– nu mai cauți aprobări, cauți adevăr
– nu mai alergi după răspunsuri rapide, îți dai voie să stai cu întrebarea
– nu mai fuți de tăceri, le lași să vorbească
Marea Preoteasă este și maestra spațiului interior.
Ea este cea care îți arată că, înainte de orice decizie importantă, ai nevoie de o pauză în care să nu forțezi nimic.
Acea pauză nu este lipsă de acțiune — este spațiul în care se curăță distorsiunile și poți să vezi mai limpede.
Ca să o înțelegi mai clar, e important să vedem și ce nu este.
– Nu este „ghicitoare în stele” care îți spune viitorul.
– Nu este o voce dramatică, teatrală.
– Nu este un oracol care îți ia puterea și îți spune ce să faci.
Ea nu ia decizii în locul tău.
Nu îți dictează viața.
Nu îți promite că „dacă o asculți, nu vei mai greși niciodată”.
Marea Preoteasă îți oferă ceva mult mai matur:
un spațiu de claritate în care poți decide conștient.
Îți arată:
– ce simți cu adevărat
– ce ți-ai ascuns
– unde te minți
– unde știi, dar spui „nu știu” ca să nu fii nevoit(ă) să acționezi
Ea îți pune oglinda în față.
Dar ce faci cu ceea ce vezi în oglindă rămâne responsabilitatea ta.
Poate părea că această energie ține de „spiritualitate înaltă” sau ritualuri complicate.
În realitate, Marea Preoteasă este extrem de prezentă în viața ta de zi cu zi.
Ea se manifestă când:
– te oprești înainte să trimiți un mesaj și simți că „nu e momentul”
– intri într-un loc și corpul tău se strânge, deși totul pare normal
– cunoști un om și simți imediat că poți avea încredere în el, fără să-l știi
– sau invers: totul arată bine, dar în tine ceva spune „nu”
Se manifestă în visele tale, în sincronicitățile care se repetă, în „coincidențele” care sunt prea precise ca să fie doar întâmplări.
Se manifestă în gândul acela care vine brusc, fără context, dar care îți dă exact răspunsul de care aveai nevoie.
Problema nu este că Preoteasa nu vorbește.
Problema este că tu nu ai fost învățat(ă) să iei în serios limbajul ei.
Ea nu vorbește cu:
– argumente
– tabele
– statistici
Ci cu:
– senzații
– imagini interioare
– stări
– vibrații
– semne subtile
Lucrul cu acest arhetip înseamnă să înveți din nou această limbă veche, limba sufletului tău.
Indiferent dacă ești femeie sau bărbat, în tine există o componentă feminină — receptivă, profundă, intuitivă.
Marea Preoteasă este expresia ei matură și verticală.
Nu e „femininul seducător” sau „femininul care vrea să placă”.
Este femininul care știe cine este și nu negociază cu adevărul ei.
Ea nu are nevoie să strige.
Prezența ei se simte.
Într-un spațiu în care se află o Preoteasă trezită, cuvintele se așază altfel.
Oamenii se simt văzuți altfel.
Minciunile devin mai greu de spus.
Adevărurile devin mai greu de ascuns.
În tine, energia aceasta se vede atunci când:
– alegi ceea ce e corect pentru tine, chiar dacă nu e popular
– refuzi să te mai trădezi pentru a nu-i deranja pe ceilalți
– păstrezi tăcerea acolo unde altădată ai fi explicat, justificat, demonstrat
– te oprești, respiri și îți dai voie să simți înainte să decizi
Dacă ar fi să o condensăm în câteva idei esențiale, Marea Preoteasă este:
– spațiul tău interior sacru, neatins de zgomot
– intuiția ta matură, nu impulsul de moment
– discernământul subtil, care simte diferența dintre ce e al tău și ce nu e
– tăcerea care vede, nu tăcerea care se teme
– liniștea ta verticală, care nu se mai lasă negociată
În prezența ei, nu mai ești chemat(ă) să fii „mai bun(ă)”,
ești chemat(ă) să fii mai adevărat(ă).
Iar această lecție, „Cine este arhetipul”, este doar începutul.
De aici înainte, în celelalte lecții, vei vedea cum Preoteasa:
– te influențează
– își manifestă umbra
– își dezvăluie darul
– îți arată rana, vindecarea, integrarea
– și îți devine ghid în viața reală, nu doar într-un spațiu spiritual.
Pentru acum, e suficient să lași aceste cuvinte să se așeze.
Nu e nevoie să te forțezi să înțelegi tot.
E de ajuns să recunoști, undeva în adâncul tău:
„Da, eu cunosc această energie.
Am simțit-o.
Poate că am ignorat-o.
Dar nu-mi este străină.”
Acolo, în acel „da” interior, Marea Preoteasă deja zâmbește.
Pentru că recunoașterea este primul pas spre a o lăsa să te conducă mai departe.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.