
Înapoi la: 2. Arhetipul MAREA PREOTEASĂ
(Iubirea Marii Preotese — intimitate, adevăr, percepție pură)
Marea Preoteasă nu iubește ca lumea obișnuită.
Nu iubește cu „inimi mari” și declarații spectaculoase.
Nu iubește prin gesturi excesive, posesive sau dramatice.
Nu iubește prin povești.
Iubește prin adevăr.
Iubește prin prezență.
Iubește prin percepție profundă.
Iubirea ei nu e un verb.
Este un spațiu.
Un spațiu în care omul de lângă ea se simte:
– văzut
– liniștit
– înțeles
– respectat
– clar
– în adevărul lui
Iubirea Preotesei este ca lumina lunii: nu încălzește exploziv, dar luminează complet.
Nu arde, dar dezvăluie.
Nu pierde controlul, dar dă libertate.
Nu cere, dar transformă.
Hai să intrăm în structura ei afectivă.
Când iubește, nu întreabă:
„Cât îmi dai?”
„ cât rămâi?”
„ce garanții am?”
Ci întreabă în sinea ei:
„Ce este adevărat între noi?”
Asta este iubirea ei:
realitatea energetică dintre două ființe.
Dacă această realitate este curată, ea rămâne.
Dacă nu, se retrage în tăcere, fără explicații, fără dramă, fără reproș.
Nu pentru că nu iubește.
Ci pentru că nu poate iubi în neadevăr.
Nu se îndrăgostește „în orb”.
Se îndrăgostește în claritate.
Simte omul înainte să-l cunoască.
Simte compatibilitatea înainte să apară.
Simte intenția înainte să fie rostită.
În iubirea ei există o frază sfântă:
„Ceva în mine știe.”
Ea nu o ignoră.
O onorează.
Când Marea Preoteasă iubește un om, acel om se simte…
mai întreg.
mai liniștit.
mai adevărat.
mai ancorat.
mai curat energetic.
Preoteasa nu îți ia.
Îți dă înapoi părți din tine pe care le uitaseși.
Îți dă:
– claritate
– spațiu
– adevăr
– siguranță subtilă
– stabilitate emoțională
– onestitate
Iubirea ei este o binecuvântare liniștită.
Nu îți spune „te iubesc” în fiecare zi.
Dar o simți în:
– felul în care te ascultă
– felul în care te privește
– felul în care îți simte energia
– felul în care îți protejează vulnerabilitatea
– felul în care nu te minte
– felul în care nu te presează
– felul în care respectă ce e viu în tine
Iubirea ei nu e declarativă.
E prezentă.
Nu se vede la suprafață.
Se simte în profunzime.
O limită a Preotesei nu este agresivă.
Este verticală.
Este o propoziție simplă:
„Asta nu e adevăr pentru mine.”
Iubirea ei nu se risipește în relații toxic-confuze.
Nu își negociază percepția ca să mențină un om aproape.
Nu rămâne unde nu este integritate.
Își păstrează inima curată.
Curată de fals.
Curată de compromisul energetic.
Curată de distorsiune.
loialitatea față de adevăr**
Loialitatea ei cea mai profundă nu este față de partener.
Este față de adevărul dintre ei.
Dacă adevărul este viu —
Preoteasa devine devotată, stabilă, constantă, profundă.
Dacă adevărul moare —
Preoteasa se retrage, oricât de mare ar fi iubirea.
Ea nu poate iubi în iluzie.
Nu poate iubi în minciună.
Nu poate iubi în neclaritate.
Este sensibilă la:
– lipsa de autenticitate
– manipulare subtilă
– jocuri emoționale
– relații necongruente
– promisiuni fără substanță
– cuvinte nealiniate cu faptele
– oamenii care nu știu ce simt
Când simte o distorsiune, chiar și mică, Preoteasa devine tăcută.
Foarte tăcută.
Acea tăcere nu este lipsă de iubire.
Este o tăcere diagnostică.
Ea analizează.
Simte.
Verifică.
Dacă totul se așază, se redeschide.
Dacă nu, se retrage definitiv.
Oamenii sunt atrași de ea fără să-și explice.
Nu pentru că ea „cucerește”.
Ci pentru că:
– e calmă
– e integră
– e misterioasă
– e profundă
– e stabilă
– e intuitivă
– e autentică
Oamenii simt în ea un spațiu în care pot respira adevărat.
Aceasta este magnetismul ei.
Dacă ar fi un singur mesaj:
„Nu-ți reduce percepția ca să nu pierzi iubirea.”
Când își ignoră intuiția ca să păstreze o relație, Preoteasa își rupe axa.
Când își respectă intuiția, relațiile ei devin adevărate.
Ea nu trebuie să învețe să fie mai caldă.
Trebuie să învețe să fie mai încrezătoare.
Preoteasa iubește:
– fin
– profund
– perceptiv
– tăcut
– vertical
– adevărat
– rar
– complet
Iubirea ei nu este o poveste.
Este un spațiu în care adevărul se simte în siguranță.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.