
Înapoi la: 2. Arhetipul MAREA PREOTEASĂ
(Cum se simte Preoteasa în tine — anatomia ei subtilă)
Marea Preoteasă nu se revelează prin minte.
Mintea o înțelege doar după ce o simte corpul.
Ordinea ei este inversă față de ceea ce ai învățat.
Mai întâi trăire.
Apoi claritate.
Apoi sens.
În corp, Preoteasa nu e un „sentiment”.
E un spațiu.
Un spațiu care se deschide undeva în tine.
Un spațiu calm, dens, pur, vertical.
Un spațiu în care nu intră minciună, frică sau grabă.
Hai să-l cartografiem împreună.
Primul loc unde simți Preoteasa este pieptul.
Nu ca emoție.
Nu ca durere.
Nu ca tensiune.
Ci ca liniște densă.
O liniște care nu se explică,
nu se grăbește,
nu se teme.
Uneori o simți ca pe o greutate sacră, ca pe o ancoră.
Uneori ca pe o expansiune subtilă.
Uneori ca pe o încălzire liniștită.
Este spațiul în care ceva se așază înainte să fie înțeles.
Dacă vreodată simți că în pieptul tău există o tăcere care nu te sperie, ci te adâncește,
să știi: a intrat Preoteasa.
Plexul solar este locul în care simți adevărul înainte să-l recunoști.
Acolo Preoteasa seamănă cu o:
– pulsație
– strângere fină
– eliberare bruscă
– inconfort subtil
– claritate verticală
Plexul solar este radarul Preotesei.
Acolo simți imediat:
– „nu e pentru mine”
– „nu e adevărat”
– „mă minte”
– „energia nu e curată”
Nu are cum să te mintă.
Nu are agendă egoică.
Nu e impuls.
Nu e instinct animal.
Este discernământ pur.
Gâtul este punctul prin care trece adevărul tău în lume.
În Preoteasă, gâtul poate simți:
– nod
– ușoară presiune
– deschidere
– freamăt
– tăcere activă (nu blocată)
Dacă există un adevăr pe care îl știi dar nu-l spui, gâtul îl simte primul.
Este locul unde adevărul interior se lovește de frica de exterior.
Când Preoteasa este activă, aici se produce alinierea:
nu mai poți spune ce nu simți
și nu mai poți rămâne într-o tăcere care îți face rău.
Gâtul tău devine un templu:
prin el trece doar ce e adevărat.
Aici se află cheia Preotesei.
Nu vede cu ochii fizici.
Nici cu imaginația.
Vede cu percepția pură.
În zona frunții simți:
– claritate
– imagini spontane
– intuiții rapide
– direcții care vin fără gândire
– senzatia „știu”
– liniște albă, neutră
Nu este o vedere mistică.
Nu este paranormală.
Este naturală.
Este un simț care se reactivă când încetezi să îl discreditezi.
Aici Preoteasa te învață:
„Nu ești aici ca să vezi lumea.
Ești aici ca să vezi adevărul.”
Preoteasa este unul dintre puținele arhetipuri care poate fi simțit ca verticalizare spontană.
Coloana devine:
– dreaptă
– caldă
– stabilă
– prezentă
E ca și cum cineva ar trage un fir de lumină în sus prin tine.
Nu este încordare.
Este poziția naturală a sufletului tău când e aliniat.
În această stare, nu poți fi manipulat(ă).
Nu poți fi abătut(ă).
Nu poți fi rupt(ă) de tine.
Preoteasa te așază în tu cel adevărat.
Aici simți cele mai fine mesaje ale Preotesei.
Abdomenul este locul în care subconștientul tău îți vorbește în limbajul lui.
În vibrații.
În senzații.
În impulsuri subtile.
Aici simți:
– frica reală (nu cea imaginară)
– mesajele împinse din adânc
– adevărurile neprocesate
– direcțiile sufletului
– ce parte din tine vrea să fie văzută
Când abdomenul se eliberează, știi:
ai recunoscut un adevăr pe care l-ai ținut prea mult în beznă.
Când Preoteasa e activă, energia ta devine… diferită.
Mai curată.
Mai liniștită.
Mai matură.
Mai „rotundă”.
Oamenii simt asta înainte să spui un cuvânt:
– se calmează lângă tine
– îți spun lucruri intime fără să îi întrebi
– se simt văzuți
– te caută pentru claritate
– simt în tine o energie pe care rareori o întâlnesc
Aceasta este aura Preotesei:
calmul magnetic al adevărului interior.
O energie pe care nu o poți falsifica.
– ai o respirație adâncă, fără motiv
– simți un fel de „oprire” sacră
– simți că trebuie să spui adevărul
– simți că nu mai suporți falsul
– corpul îți dă un „da” sau un „nu” foarte clar
– liniștea devine mai convingătoare decât orice explicație
– te simți mai prezent(ă)
– simți piesele interioare așezându-se
Acestea sunt semnele.
Dacă ar fi să o reducem la o propoziție:
Preoteasa este starea în care corpul îți spune adevărul cu o claritate pe care mintea nu o poate contrazice.
Aceasta este înțelepciunea ei.
Aceasta este protecția ei.
Aceasta este magia ei.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.