ÎMPĂRĂTEASA – Energia Zilei

Înapoi la: 3. Arhetipul ÎMPĂRĂTEASA

Împărăteasa nu te învață să devii. Te învață să fii.

Porți în tine o frumusețe pe care nimeni nu ți-a dat-o
și nimeni nu ți-o poate lua.
Porți în tine o putere care nu depinde de nimeni
și, totuși, ai învățat s-o cauți în afara ta.
Porți în tine o lumină care nu poate fi stinsă,
nici de lume, nici de timp, nici de propriile tale umbre.
Aceasta este Împărăteasa ta —
și Poarta ei se deschide în clipa în care tu încerci să-ți amintești cine ești.

Poarta Împărătesei nu este o intrare sculptată în piatră.
E un moment interior.
O vibrație.
O întoarcere.
Ea se deschide în tine, nu în fața ta.

Și se deschide doar atunci când sufletul tău e pregătit să spună:
„Ajunge. Mă întorc acasă.”

Pentru că Împărăteasa este acel loc în care nu te mai lupți să devii cineva —
ci respiri și îți amintești că ești deja.

Este locul în care frumusețea ta nu se măsoară,
nu se compară,
nu se negociază.
Ea doar este.

Este locul în care puterea ta nu vine din efort,
nici din sacrificiu,
nici din validarea lumii —
ci din felul în care te așezi în tine.

Este locul în care nu te mai rogi să fii aleasă,
pentru că realizezi că tu ești cea care alege.

Este locul în care nu te mai micșorezi,
pentru că simți cât spațiu încape în lumina ta.

**Poarta Împărătesei este momentul în care încetezi să te ceri afară

și începi să te revendici în interior.**

E momentul în care înțelegi că nu ai venit să fii pe plac,
ci ai venit să fii în plinătate.

E momentul în care recunoști că ți-ai dăruit viața în bucăți,
că ai ținut pe alții în brațe cu toată forța ta,
că ai hrănit, ai sprijinit, ai creat spațiu, ai iubit,
dar te-ai pierdut pe tine în acest flux neîntrerupt.

Poarta Împărătesei nu îți reproșează nimic.
Nu îți cere socoteală.
Nu îți arată ce ai făcut „greșit”.

Îți arată doar unde ți-ai uitat lumina.

Și te invită, cu o blândețe regală,
să o ridici de pe jos.
Să o ștergi de praf.
Să o ții aproape de inimă.
Și să spui, în sfârșit:

„Da. Asta sunt.”

**Poarta nu te cere perfectă.

Te cere prezentă.**

Nu ești chemată să te prefaci că ești puternică.
Ești chemată să îți recunoști puterea organică —
cea care există și atunci când ești obosită,
și atunci când ești vulnerabilă,
și atunci când nu mai ai energie să fii „cea puternică” pentru alții.

Poarta Împărătesei te întoarce la valoarea ta intrinsecă.
La meritul tău firesc.
La creația ta naturală.
La suveranitatea ta tăcută, dar imposibil de ignorat.

Îți aduce aminte că existența ta este deja o ofrandă.
Că prezența ta schimbă încăperi.
Că inima ta ține lumi întregi.
Că vocea ta poate crea drumuri.
Că atingerea ta poate vindeca.
Că lumina ta poate deschide spații.

Poarta Împărătesei te pune în centrul propriei tale vieți.

Nu ca un act de egoism,
ci ca un act de adevăr.
Pentru că, atunci când tu ești în centru,
viața ta încetează să fie un maraton al supraviețuirii
și devine, în sfârșit, o creație.

Poarta aceasta îți spune:

„A venit momentul să încetezi să trăiești în exteriorul tău.
Întoarce-te acasă.”

Și, în timp ce pășești, realizezi că ești așteptată.
Că nimic din tine nu e prea mult.
Că nimic din tine nu e prea puțin.
Că frumusețea ta nu e o formă,
ci o prezență.

Poarta Împărătesei este începutul reîntregirii.

Aici începe parcursul tău prin arhetip:
nu cu un test,
nu cu o provocare,
nu cu un prag de depășit —
ci cu o recunoaștere:

Tu ești mai mult decât ai avut vreodată curajul să admiți.

Împărăteasa nu te învață să devii.
Te învață să fii.
Și să te așezi în adevărul tău ca într-o împărăție care te recunoaște.