ÎMPĂRĂTEASA – în Corp

Înapoi la: 3. Arhetipul ÎMPĂRĂTEASA

Împărăteasa trăiește în corpul tău mai mult decât în mintea ta

Corpul este primul ei templu

Împărăteasa nu se activează în gânduri.
Nici în intenții.
Nici în planuri.

Se activează în:
– carne,
– sânge,
– respirație,
– piele,
– puls,
– porniri instinctive,
– senzorialitate,
– vibrații subtile,
– ritm interior.

În momentul în care o femeie intră în arhetipul Împărătesei, corpul este prima parte care știe.
Știe înaintea minții, înaintea logicii, înaintea oricărei „înțelegeri”.

Corpul simte:
„E ceva viu aici… ceva care îmi aparține.”

Unde trăiește Împărăteasa în corp?

1. În pântece (uter / zona sacrală)

Aici se simte prima vibrație.
Într-o căldură blândă,
într-o pulsație discretă,
într-un fel de respirație interioară.

Zona sacrului feminin.
Locul creației.
Locul intuiției corporale.
Locul „știu”-lui care n-are nevoie de argumente.

Când Împărăteasa se activează, pântecele devine:
– mai cald,
– mai prezent,
– mai ancorat,
– mai viu,
– mai senzual,
– mai rotund energetic.

Este centrul ei.

2. În sâni (spațiul hrănirii și al dăruirii)

Nu în sexualitate — în sensul profund al hrănirii.
Aici trăiește capacitatea ei de a:
– susține,
– îmbrățișa,
– cuprinde,
– hrăni,
– oferi,
– liniști.

Energia Împărătesei face pieptul să se deschidă.
Să respire altfel.
Să primească și să dea din același loc: inimă + trup.

3. În zona bazinului (tronul corpului feminin)

Bazinul reprezintă stabilitatea ei.
Aici se simte forța ei de:
– a rămâne,
– a alege,
– a primi,
– a spune „da”,
– a spune „nu”,
– a se ancora în adevăr.

Când Împărăteasa e activă, mersul unei femei se schimbă.
Devine mai rotund.
Mai prezent.
Mai ancorat.
Mai al ei.

4. În piele (sensibilitatea reginei)

Pielea devine receptorul ei favorit.
Totul devine mai viu,
mai senzorial,
mai fizic,
mai în contact cu lume.

O femeie-Împărăteasă simte atingerea altfel,
vântul altfel,
apa altfel,
îmbrățișările altfel,
spatele unei persoane altfel,
pe ea însăși altfel.

5. În respirație (ritmul feminității suverane)

Respirația devine:
– rotundă,
– profundă,
– caldă,
– lentă,
– senzorială.

Ea nu trăiește în respirații scurte.
Respirațiile scurte sunt pentru supraviețuire.
Împărăteasa respiră… viu.

Cum se simte Împărăteasa în corp?

1. Ca o căldură blândă în abdomen

Nu e febră.
Nu e tensiune.
E un „miez cald”.
O confirmare interioară.

2. Ca o așezare în pelvis

Nu mai e agitație.
Nu mai e neliniște.
E structură.

3. Ca o deschidere în piept

Inima nu se grăbește.
Se dilată.

4. Ca un fel de „îmi aparține acest corp”

Fără rușine.
Fără ezitare.
Fără auto-critică.

Împărăteasa nu își urăște corpul.
Nici nu îl critică.
Nici nu îl pedepsește.
Ea locuiește în el.

5. Ca o intensificare a senzualității

Nu sexualitate.
Senzualitate.
Simțuri ascuțite.
Plăcere fină.
Prezență.

Corpul în umbra Împărătesei

Când Împărăteasa cade în umbră, corpul semnalizează imediat:

– senzorialitate scăzută
– pierderea libidoului
– oboseală persistentă
– tensiuni în umeri
– greutate în bazin
– apatie
– digestie lentă
– dureri menstruale intensificate
– respirație superficială
– nod în piept
– dificultate de a primi atingeri
– somatizare în zona sacră
– reținerea lacrimilor

Corpul ei nu minte niciodată.
E ceasul Împărătesei.

Practica profundă: cum întrupezi Împărăteasa în corp

Iată cele trei axe ale întrupării:

AXA 1 — ÎNCETINIREA

Împărăteasa se activează când te oprești.
Când respiri.
Când simți.
Când reduci ritmul lumii până la ritmul tău.

AXA 2 — SENZORIALITATEA

Ea intră în corp prin:
– apă caldă
– atingere
– miros
– textura hainelor
– lumina soarelui
– hrană conștientă
– dans lent
– somn odihnitor
– plăceri curate

AXA 3 — ALEGERILE ÎNTRUPATE

Împărăteasa nu decide din cap.
Decide din corp.

Întrebarea ei este:
„Cum se simte asta în mine?”

Nu ce gândește,
ci ce respiră,
ce pulsează,
ce curge,
ce se deschide în interior.

Corpul ca templu suveran

Împărăteasa nu își folosește corpul ca instrument.
Îl trăiește ca templu.

Templu nu în sens religios,
ci în sens profund:

locul unde se unește:
– lumina ei,
– dorința ei,
– ciclicitatea ei,
– intuiția ei,
– senzualitatea ei,
– adevărul ei.

Corpul ei este casa în care sufletul ei poate coborî în pace.

Concluzie — Împărăteasa este corpul tău în starea lui de adevăr

Nu corpul perfecționist.
Nu corpul ideal.
Nu corpul comparat.
Nu corpul judecat.

Corpul trăit.
Corpul locuit.
Corpul iubit.
Corpul respirat.
Corpul asumat.

Împărăteasa este exact această stare:

„Sunt în corpul meu. Și aici e bine.”