Cine este ÎMPĂRĂTEASA, cu adevărat?

Înapoi la: 4. Arhetipul ÎMPĂRATUL

Regina luminii întrupate – Femeia care înfrumusețează tot ce atinge

Împărăteasa nu este o poveste.
Nu este un rol.
Nu este o figură mitologică.
Nici un simbol tarotistic.

Împărăteasa este locul viu din tine care știe să dea viață.

Nu o „viață” ca în biologie.
O viață ca în sens:
viața unei idei,
viața unei alegeri,
viața unei relații,
viața unei viziuni,
viața unui spațiu interior care vrea abia acum să respire.

Împărăteasa este partea ta care, atunci când intri în ea, simți că totul devine mai rotund, mai cald, mai viu, mai posibil.

Ea nu vine cu grabă.
Nu vine cu presiune.
Nu vine cu „trebuie”.
Împărăteasa vine cu abundență calmă, acel tip de prezență care nu are nevoie să ridice vocea ca să fie respectată.

Împărăteasa nu te privește ca pe o femeie „care trebuie să devină”.
Te privește ca pe o femeie care este deja, dar care a uitat.

A uitat să se vadă.
A uitat să se pună în centru.
A uitat că lumina ei nu e negociabilă.

Și atunci Împărăteasa vine ca o aducere-aminte, nu ca o lecție.

Împărăteasa este întruparea feminității suverane

Nu feminitatea „delicată”.
Nu feminitatea „plăcută”.
Nu feminitatea „fără defecte”.

Feminitatea suverană.

Feminitatea care știe.
Care simte.
Care creează.
Care alege.
Care primește.
Care își onorează corpul.
Care își cunoaște valoarea fără să o explice.

Aceasta nu este o feminitate din reclame sau din povești idealizate.
Este feminitatea reală, crudă, vie, matură — atât luminoasă, cât și imperfectă.
Feminitatea unei femei care a trecut prin foc și totuși a rămas caldă.

Împărăteasa este „da”-ul spus vieții…
fără teamă,
fără scuze,
fără rușine.

Împărăteasa este arhitectura interioară a abundenței

Când spunem „abundență”, oamenii se gândesc la bani.
Împărăteasa se gândește la viață.

Abundența ei este:
abundența de emoții curate,
abundența de timp interior,
abundența de adevăr,
abundența de alegeri potrivite,
abundența de creativitate,
abundența de plinătate,
abundența de sens,
abundența de iubire matură,
abundența de lumină.

Ea este cea care știe că abundența nu vine din exterior,
nu vine din noroc,
nu vine din conjunctură.

Abundența vine din cât de vie ești în tine.

O femeie care se întoarce la corp, la ritmurile ei, la dorințele ei, la limitele ei, la adevărul ei — devine abundență.
Și lumea reacționează la ea.

Împărăteasa este exact acest câmp:
câmpul femeii aliniate cu ea însăși.

Împărăteasa: femeia care dă viață realităților

Dacă Stăpânul Tronului (Împăratul) construiește lumi,
Împărăteasa le dă suflu.

Ea nu ridică ziduri.
Ea ridică vibrații.

Nu spune „așa trebuie”.
Spune „așa simt”.

Și în această simțire, lumea se reașază.

Când Împărăteasa se activează într-o femeie, viața începe să se comporte altfel:

• oamenii devin mai deschiși
• relațiile devin mai vii
• proiectele prind contur
• corpul prinde prezență
• timpul se liniștește
• intuiția se ascute
• creativitatea curge
• resursele apar fără efort
• deciziile se simt, nu se calculează
• spațiile capătă viață

Totul pulsează diferit în jurul ei.

Împărăteasa este femeia care înfrumusețează tot ce atinge

Dar nu „frumusețe” ca estetică.
Frumusețe ca vibrație.
Frumusețe ca prezență.
Frumusețe ca mod de a exista.

În preajma Împărătesei, oamenii se simt mai văzuți.
Mai liniștiți.
Mai inspirați.
Mai vii.

Pentru că Împărăteasa nu e un „rol”.
E un câmp.

Un câmp în care oamenii simt că pot respira.

Împărăteasa este femeia care creează fără să se frângă

Ea nu muncește până la epuizare.
Nu se sacrifică pentru toată lumea.
Nu se pierde în roluri.

Când creează, creează cu tot corpul.
Cu tot sufletul.
Cu toată inima.
Cu toată prezența.

Creația ei nu vine din presiune.
Vine din preaplin.

Femeia-Împărăteasă nu creează ca să dovedească ceva lumii.
Creează ca să dea lumea mai departe.

Împărăteasa: cea care primește

Paradoxal — și frumos — darul ei cel mai mare nu e dărnicia.
E primirea.

Primirea luminii.
Primirea iubirii.
Primirea sprijinului.
Primirea intuițiilor.
Primirea resurselor.
Primirea timpului.
Primirea darurilor.

Ca o floare care nu se rușinează să absoarbă soarele.

Primirea e ceea ce o face să fie plină, nu goală.
Primirea e ceea ce o face să strălucească.
Primirea e ceea ce îi face lumina să se vadă.

Și lumea are nevoie să îi vadă lumina.

Umbra Împărătesei: femeia care s-a risipit prea mult

Împărăteasa are umbre puternice.
Nu umbre întunecate, ci umbre luminoase nehrănite.

Cele mai dese umbre sunt:

— se pune pe ultimul loc
— dă totul fără să ceară nimic
— uită de corp
— uită de limite
— confundă iubirea cu sacrificiul
— se redefinește prin ceilalți
— devine mama întregului univers
— uită să crească și pe ea
— se simte vinovată când primește
— muncește prea mult și se bucură prea puțin
— își reprimă senzualitatea
— trăiește din „obligație”
— își uită lumina până o doare

Dar umbra ei e valoroasă.
Umbra ei e profesorul ei.
Umbra ei o trezește.

Pentru că Împărăteasa nu rămâne în umbră.
Natura ei e lumina.
Tinde spre ea instinctiv, precum floarea tinde către soare.

Împărăteasa este femeia care se întrupează

Întrupare.
Acesta este cuvântul ei.

Nu „concept”.
Nu „idee”.
Nu „ideologie”.

Întrupare în:

• simțire
• respirație
• senzorial
• ritm
• ciclicitate
• corp
• dorințe
• plăcere
• prezență
• instinct
• intuiție

Împărăteasa este femeia care trăiește în corpul ei ca în templu.

Nu se teme de corp.
Nu îl respinge.
Nu îl pedepsește.

Îl onorează.
Îl ascultă.
Îl lasă să vorbească.

Corpul ei devine instrumentul prin care lumina coboară în materie.

Împărăteasa este femeia care și-a recuperat valoarea

Nu valoarea prestată.
Nu valoarea muncită.
Nu valoarea negociată.
Nu valoarea cerută.

Valoarea esențială.

Valoarea care există chiar și atunci când ea nu „face nimic”.
Valoarea care există chiar și atunci când ea doar este.

Femeia-Împărăteasă nu își pune valoarea la licitație.
O așază în centrul vieții ei.
Și atunci lumea învață să o respecte.

Împărăteasa este lumina care nu se scuză

Nu spune „scuză-mă că strălucesc”.
Nu spune „nu vreau să deranjez”.
Nu spune „nu merit atât”.

Spune:
„Așa sunt eu.”

Și în acel „așa sunt eu”, se naște lumea ei.

Împărăteasa este femeia pentru care viața devine rotundă

Rotundul este simbolul ei esențial.
Pentru că:

• rotundul nu rănește
• rotundul nu taie
• rotundul nu agresează
• rotundul primește
• rotundul cuprinde
• rotundul susține
• rotundul transformă
• rotundul dă viață

Împărăteasa este energia rotundului interior.
Când intri în acest arhetip, totul devine mai rotund în tine:

deciziile,
relațiile,
timpul,
respirația,
corpul,
iubirea,
intuiția,
lumina.

Concluzie: Cine este Împărăteasa?

Împărăteasa este femeia care transformă realitatea prin existență.
Care dă viață fără să se frângă.
Care primește fără vinovăție.
Care strălucește fără teamă.
Care respiră în adevăr.
Care își poartă corpul ca pe un templu.
Care își onorează lumina.
Care își respectă limitele.
Care își recuperează valoarea.
Care trăiește în plinătate.

Împărăteasa este femeia care nu se teme să fie vie.