
Înapoi la: 4. Arhetipul ÎMPĂRATUL
Darul Împărătesei – transformă tot ce atinge într-o formă de viață
Dacă umbra Preotesei este îndoiala, darul ei este încrederea care nu are nevoie de explicații.
Împărăteasa nu se impune.
Nu forțează.
Nu controlează.
Nu manipulează.
Nu „cere”.
Darul ei este altul, mult mai subtil, mult mai profund, mult mai greu de înțeles în primele etape:
Ea creează realitate prin existență.
Nu pentru că ar fi „specială”,
ci pentru că trăiește într-un aliniament rar între:
– corp
– inimă
– intuiție
– adevăr
– prezență
– suflet
Când aceste șase dimensiuni sunt în armonie,
femeia devine, pur și simplu, creatoare.
Nu creează doar pentru ea.
Creează pentru toți cei pe care îi atinge.
Umbra Împărătesei este risipirea.
Dar darul ei este opusul:
hrănirea fără pierdere.
Când este în lumină, Împărăteasa are abilitatea unică de a dărui fără să se micșoreze.
Cum?
Pentru că darul ei nu vine din energie,
vine din prezență.
Prezența ei însăși hrănește.
Aduce viață.
Aduce sens.
Aduce pace.
Aduce aliniere.
E ca și cum prezența Împărătesei ar pune ordine în haosul altora
fără să intervină direct,
fără să explice,
fără să repare,
fără să salveze.
Ea doar există,
iar existența ei este suficientă pentru a hrăni.
Acesta este unul dintre cele mai mari daruri feminine posibile.
Într-o lume ruptă în grabă, anxietăți, ecrane, dorințe contradictorii,
Împărăteasa vine cu darul care lipsește cel mai mult:
așezarea.
O femeie care și-a integrat Împărăteasa devine o prezență care:
– calmează
– temperează
– clarifică
– așază
– ordonează
– aduce ritm
– aduce respirație
– aduce pace
Nu prin cuvinte.
Nu prin tehnici.
Nu prin autoritate.
Prin energia ei așezată,
care spune fără să spună:
„Aici e suficient. Aici e bine. Aici respirăm.”
Așezarea Împărătesei vindecă atât femeia,
cât și pe cei din jurul ei.
Împărăteasa nu are abundență.
Ea este abundență.
În ea, abundența nu înseamnă bani, obiecte, succes exterior, statut.
Abundența, în arhetipul Împărătesei, este:
– timp interior
– respirație
– spațiu
– armonie
– libertate
– creativitate
– plinătate
– senzorialitate
– calm
– frumusețe
– posibilitate
Ea nu „atrage” abundență.
Își amintește că o poartă.
Acesta este darul ei cel mai greu de înțeles de către femeile care au trăit ani în lipsă, frică, stres și sacrificiu.
Dar, odată integrat, devine o permanentă sursă de grație.
Există două moduri de a trăi feminitatea:
– din imaginație
– din întrupare
Împărăteasa trăiește feminitatea în corp.
Darul ei este:
să îți întoarcă feminitatea în carne, în respirație, în senzorial, în ritm.
Ea te învață să:
– simți
– miroși
– auzi
– atingi
– guști
– trăiești în corp
– onorezi plăcerea
– îți accepți ciclurile
– primești intuiția
– îți recunoști dorințele
Darul ei este că îți întoarce feminitatea acolo unde a fost dintotdeauna:
în tine.
Împărăteasa nu iubește orb.
Nici nu iubește cu jumătăți de măsură.
Nici nu iubește în frică.
Darul ei este iubirea matură:
– caldă
– rotundă
– clară
– fără drame
– fără dependențe
– fără gelozii
– fără confuzii
– fără sacrificii inutile
Ea iubește cu totul,
dar se iubește și pe sine.
În prezența Împărătesei, iubirea devine simplă:
„Eu sunt a mea.
Tu ești al tău.
Ne întâlnim în lumină, nu în lipsuri.”
Împărăteasa nu creează ca să impresioneze.
Nici ca să fie admirată.
Nici ca să fie validată.
Creează pentru că asta e natura ei.
Creativitatea ei nu este o performanță.
Este o curgere.
Și are trei daruri care o fac unică:
1. Creația ei are rădăcină
Nu e impuls.
E adevăr.
2. Creația ei are ritm
Nu e haos.
E maturitate.
3. Creația ei are viață
Nu e formă fără fond.
E substanță.
Orice femeie care își activează Împărăteasa se trezește, la un moment dat,
răsărind în creația ei naturală
fără efort,
fără frică,
fără vină.
Împărăteasa nu domină.
Nu conduce cu ego.
Nu are nevoie să demonstreze nimic.
Darul ei este suveranitatea liniștită:
o combinație rară de blândețe și putere,
de deschidere și verticalitate,
de finețe și fermitate.
Suveranitatea ei spune:
„Aici sunt eu.
Aici e lumina mea.
Aici e adevărul meu.
Aici e locul meu.”
Fără să ridice vocea.
Fără să se apere.
Fără să convină pe nimeni de nimic.
Acesta este darul Împărătesei în forma lui supremă.
Împărăteasa nu rupe părți din ea.
Nu taie bucăți din poveste.
Nu se ascunde de trecut.
Nu neagă rănile.
Nu condamnă greșelile.
Ea își pune lumina peste umbră
și umbra peste lumină
până când totul devine întreg.
Darul acesta este transformator:
Împărăteasa te învață că nu devii mai luminoasă negându-ți umbrele,
ci ținându-le în brațe.
Acolo se naște maturitatea.
Acolo se naște înțelepciunea.
Acolo se naște pacea.
Acesta este darul final.
Darul suprem.
Esenta arhetipului.
Împărăteasa îți dă libertatea de a fi tu —
nu varianta adaptată,
nu varianta acceptată,
nu varianta safe,
nu varianta „potrivită” —
ci varianta adevărată.
Libertatea de a fi tu:
– în voce
– în corp
– în alegeri
– în timp
– în dorințe
– în iubire
– în creație
– în lumină
Împărăteasa nu este o energie „bună”.
Nu este o energie „pozitivă”.
Nu este o energie „plăcută”.
Este o energie adevărată.
Și adevărul eliberează.
Fără frică.
Fără rușine.
Fără sacrificiu.
Fără compromisuri.
Doar:
valoare,
lumină,
sens,
prezență,
corp,
adevăr,
creație,
întregire,
feminitate întrupată.
Împărăteasa îți dă tot ceea ce erai
înainte să uiți cine ești.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.