
Înapoi la: 21. Arhetipul LUMEA
Începutul care te găsește înainte să-l găsești.
Nu toate începuturile intră în viața ta ca un răsărit spectaculos.
Unele intră ca un clic care nu se mai aude.
Ca un mouse care refuză să-ți mai urmeze mâna.
Ca un detaliu banal care se rupe în două și, odată cu el, rupe și firul vechiului.
Exact așa pășește Nebunul azi în viața ta.
Nu cu explozie, nu cu fanfară.
Cu o mică disfuncție prin care îți arată ceva foarte mare:
viața îți șoptește că a venit momentul să te înnoiești.
Nu e încă schimbarea.
E declanșatorul care o face inevitabilă.
Un detaliu din ziua ta — poate o pană, un mesaj, o greșeală, un obiect stricat, un refuz neașteptat — îți spune, fără cuvinte:
„Până aici ai mers cu instrumentele de ieri.
De azi ai nevoie de altceva.”
Nebunul nu vine să te zguduie.
Vine să te elibereze.
Ce anume din ziua ta de azi ți-a arătat că o înnoire e necesară?
Asta este Poarta Nebunului:
momentul acela aparent minor în care realitatea te pune față în față cu nevoia de nou.
Și, fără să-ți ceară voie, îți deschide o ușă în aerul curat al începuturilor.
Și poate că nu e vorba doar de instrumentele din viața ta.
E vorba de instrumentele din tine.
Uneori nu se strică un obiect.
Se “strică” un fel de a trăi.
Poate ai observat azi ceva mic, dar încăpățânat:
o oboseală care nu mai trece, un gând care te apasă de săptămâni, o situație financiară care alunecă încet, un gest al partenerului care ți-a apăsat pe un loc dureros, un disconfort în corp care îți spune că ceva nu mai merge ca înainte.
Nebunul nu îți cere să schimbi viața.
Îți cere să recunoști ceva ce nu mai poate continua așa.
E acel moment în care înțelegi că:
nu mai poți merge mai departe cu atitudinea de ieri,
sau cu așteptările de ieri,
sau cu corpul neglijat de ieri,
sau cu fricile de ieri,
sau cu relațiile care merg pe avarie.
Uneori nu ți se strică device-ul.
Ți se strică răbdarea.
Sau curajul.
Sau încrederea.
Sau limitele prea elastice.
Sau obiceiurile care nu mai au nicio legătură cu cine ai devenit.
Nebunul vine să îți spună că înnoirea începe în interior,
cu acel “nu mai pot așa”,
care nu e drama —
e poarta.
Poarta dintre cine ai fost
și cine ești pregătit(ă) să Fii.
Adevăratele instrumente cu care mergi mai departe nu sunt obiectele noi.
Sunt versiunile noi din tine.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.