EREMITUL – Energia Zilei

Înapoi la: 9. Arhetipul EREMITUL

Care e acel aspect în care încă te mai minți… deși sufletul tău știe adevărul?

Nu este o întrebare de suprafață.
Nu e nici una pe care să o ignori cu „nu știu”, „nu acum”, „mai târziu”.
Întrebarea asta se așază în tine ca un felinar ridicat exact în direcția potrivită.
Brusc, vezi.

Eremitul nu vine să-ți răspundă.
Eremitul vine să te oprească.

Întotdeauna există un punct — o respirație, o privire, un gând, un copil interior care bate cu degetul în tâmpla ta — în care îți dai seama că trăiești o realitate micșorată. O realitate construită pe jumătăți de adevăr.
Pe alegeri amânate.
Pe răni care au trecut neînchise de la un ciclu la altul.

Energia zilei de astăzi îți spune limpede:
Nu mai poți continua în felul vechi.
Nu mai poți funcționa în povestea veche.
Nu te mai poți minți acolo unde sufletul tău a strigat în tăcere ani la rând.

Asta este Poarta Eremitului.

Nu o ușă închisă.
Nu o fugă în munți.
Nu o retragere prin care fugi de lume.

Este poarta prin care intri în tine pentru prima dată cu adevăr total.
Fără scuze.
Fără justificări.
Fără vrăjeli emoționale.

Eremitul îți pune o singură întrebare, dar întrebarea aceasta este un medicament amar și o eliberare în același timp:

„Unde nu mai poți continua neadevărat(ă)?”

Energia de astăzi te cheamă să recunoști ceea ce ai văzut de mult, dar nu ai vrut să accepți.
Te cheamă să numești ceea ce doar ai simțit.
Te cheamă să închizi ceea ce a rămas suspendat între un „nu pot” și un „nu vreau să văd”.

Eremitul nu vine cu un verdict.
Vine cu lumină.
Și lumina lui e atât de blândă încât nu te zdrobește — dar atât de puternică încât nu o poți ignora.

Energia zilei îți aduce claritate.
Dar nu o claritate intelectuală.
O claritate a sufletului, a corpului tău, a respirației tale.
O claritate care spune:

„Aici te-ai rătăcit.”
„Aici e nevoie de tine.”
„Aici e adevărul pe care nu l-ai trăit încă.”

Eremitul apare întotdeauna înaintea unei transformări majore.
El este momentul dintre două vieți.
Puntea dintre două identități.
Locul în care înțelegi, în sfârșit, că ceea ce se repetă în viața ta nu este nici pedeapsă, nici ghinion, nici karma care te urmărește.

Este doar un adevăr pe care nu l-ai închis.

Azi, Poarta Eremitului se deschide pentru tine.
Și, dacă ai ajuns până aici, este clar:
Ești pregătit(ă) să vezi ce nu ai putut vedea atunci.
Ești pregătit(ă) să auzi ce ai ignorat.
Ești pregătit(ă) să închizi ce a rămas între două lumi.

Eremitul îți oferă lumina.
Pasul înăuntru îți aparține.