
Înapoi la: 17. Arhetipul STEAUA
Închide ochii pentru câteva clipe și lasă-ți corpul să respire fără grabă.
Simte-ți pieptul, simte-ți umerii, simte locul acela din tine care a obosit să tot aștepte ceva — răspunsuri, dovezi, un semn, un miracol, o schimbare.
Lasă-l să se liniștească.
Acolo, în acel loc al tău care a simțit cel mai mult durerea, se află și lumina pe care n-ai reușit să o stingi niciodată.
Lumina care a rămas, deși totul s-a prăbușit.
Lumina care te-a ținut în viață și atunci când nu ai recunoscut-o.
Steaua nu te cheamă azi să fii puternică.
Te cheamă să fii sinceră.
Cu tine.
Cu ceea ce ai pierdut.
Cu ceea ce încă mai arde în interior.
Și, din locul acesta adevărat, lasă întrebarea să se deschidă în tine ca o ușă spre lumină:
„Care este partea din mine care încă strălucește, chiar dacă eu am încetat să o mai văd —și ce m-ar chema să aprind din nou lumina ei?”
Nu te grăbi să răspunzi.
Lasă întrebarea să te atingă.
Răspunsul vine din aceeași lumină din care s-a născut Steaua.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.