
Înapoi la: 2. Arhetipul MAREA PREOTEASĂ
Pragul dintre tine și adevărul tău
Există momente rare în viață în care nu se întâmplă nimic la exterior,
dar în interiorul tău ceva… se reașază.
O mișcare aproape imperceptibilă.
Un val mic, dar hotărât.
O respirație mai adâncă decât toate celelalte.
Uneori simți asta la marginea unei dimineți liniștite.
Alteori o simți în mijlocul haosului, ca un fir subțire de lumină care îți spune:
„Întoarce-te la tine.”
Acesta este începutul Preotesei.
Nu un început în cuvinte, ci un început în vibrație.
Ea nu vine cu zgomot.
Ea nu cere atenție.
Ea nu promite nimic.
Dar atunci când intră în viața ta — chiar și pentru câteva clipe —
trăirea ta se schimbă.
Fără să vrei.
Fără să planifici.
Fără să înțelegi de ce.
Pentru că Preoteasa nu lucrează cu mintea ta.
Lucrează cu adevărul tău.
Cu acel adevăr pe care l-ai simțit de sute de ori,
dar pe care l-ai ignorat de teama de a avea dreptate.
Poarta ei se deschide în clipa în care recunoști, chiar și în șoaptă:
„Eu știu.”
Nu „cred că știu”.
Nu „poate că știu”.
Nu „logic ar fi să știu”.
Eu știu.
Și mi-a fost teamă să recunosc asta.”
În adâncul tău există un loc unde nu ai fost niciodată confuz(ă).
Confuzia a venit din lume.
Îndoiala a venit din zgomot.
Frica a venit din poveștile altora.
Dar în tine există un punct care nu s-a clintit niciodată.
Un punct în care sufletul tău și-a păstrat direcția — chiar și atunci când tu nu ai putut să o urmezi.
Acolo te așteaptă Marea Preoteasă.
Nu să te certe.
Nu să te testeze.
Nu să te schimbe.
Ci să îți șoptească:
„Eu sunt vocea pe care ai ignorat-o.
Dar nu m-ai pierdut.
Sunt încă aici.”
Hook-ul ei nu e un strigăt.
Hook-ul ei e o recunoaștere:
Nu ți-ai pierdut intuiția.
Ai pierdut doar încrederea în ea.
Poarta Preotesei se deschide în tine atunci când:
– obosești să cauți răspunsuri în exterior
– îți dai seama că tăcerile tale știu mai multe decât teoriile lumii
– simți că adevărul tău vrea să urce la suprafață
– accepți că nu mai poți minți ceea ce simți
Și dacă, citind aceste rânduri, ai simțit fie un calm, fie un fior, fie o neliniște dulce…
atunci poarta e deja deschisă.
Nu trebuie să faci nimic altceva decât să intri.
Și să lași ca acest arhetip să nu îți explice lumea,
ci să îți explice ție… pe tine.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.