
Înapoi la: 0/22. Arhetipul NEBUNUL
Nebunul nu are o singură perspectivă.
Are o mie.
Și toate sunt adevărate.
Și toate sunt libere.
Hai să le deschidem.
Cum se schimbă lumea când nu mai privești din identitate, ci din potențial
Nebunul este singurul arhetip care nu vine cu o lentilă fixă.
Nu are un unghi rigid, un punct de sprijin, o poziție defensivă sau un sens unic.
El privește din 0.
Iar 0 este o sferă.
Asta înseamnă că orice direcție e posibilă,
oriunde poate fi centrul,
iar lumea îți arată fețe pe care nu le-ai observat atunci când aveai un rol clar de jucat.
Perspectivele Nebunului sunt, de fapt, perspectivele sufletului neatins.
Hai să le așezăm.
„Nu trebuie să continui ce nu mai vrea să fie continuat.”
Când ești în rol, simți obligația continuității.
Când ești în 0, simți libertatea adevărului.
Nebunul îți arată că unele lucruri nu se termină pentru că „renunți”,
ci pentru că s-au încheiat.
„Spontaneitatea nu e impuls. E adevărul care nu mai acceptă amânare.”
Mulți cred că Nebunul „se aruncă”.
Dar, de fapt, el ascultă.
Spontaneitatea lui este pură, nu haotică.
E ceea ce se întâmplă când sufletul vorbește mai repede decât îndoiala.
„Nu tot ce nu e terminat e ‘neterminat’. Unele lucruri sunt complete exact în punctul în care se opresc.”
Asta e una dintre cele mai vindecătoare perspective.
Te eliberează de rușinea neînchiderilor,
de povara perfecțiunii,
de presiunea finalizării.
Nebunul îți arată că finalitatea este un concept al minții,
nu al sufletului.
„Pot să o iau de la capăt fără să mă acuz de toate dățile trecute în care nu mi-a ieșit.”
Nebunul nu pornește fără memorie.
Pornește fără vină.
Asta schimbă tot.
„Ceea ce pare complicat e doar ceea ce ți-ai spus tu că este complicat.”
Nebunul vede totul ca pe o linie dreaptă.
Nu pentru că ar fi „naiv”,
ci pentru că nu cară după el labirintul mental al Lumii.
El întreabă:
„Dacă ar fi simplu, cum ar arăta?”
Și, brusc, apare o soluție.
„Când nu mai știi ce să faci, fă ceva ce n-ai mai făcut.”
Aceasta este una dintre cele mai transformatoare chei ale lui 0.
Nebunul nu rupe ritmul ca să fugă.
Nebunul rupe ritmul ca să recupereze pulsul viu al sufletului.
„Nu trebuie să știi ce urmează. Trebuie doar să te deschizi.”
Mintea caută „pașii următori”.
Inima caută spațiu.
Nebunul caută aer.
Dacă înveți să fii în ne-așteptare,
ai învățat să fii în energie,
nu în control.
„Greul nu este un semn de profunzime. E un semn că ai uitat să respiri.”
Nebunul îți arată că adevărul nu doare.
Doare doar rezistența.
Perspectiva lui este o eliberare:
„Lasă să fie ușor ceea ce poate fi ușor.”
„Nu ești naiv(ă) dacă începi din nou.
Ești liber(ă).”
Nebunul nu se teme de începuturi.
El știe că fiecare început este, de fapt, un adevăr care nu mai încape în forma veche.
Inocența lui nu e slăbiciune.
E înțelepciune curată.
Când privești din 0, lumea nu se schimbă.
Se schimbă locul din care o privești tu.
Și, uneori, asta este tot ce trebuie ca o viață întreagă să se reașeze.
Tot ceea ce realizează oamenii şi ceea ce nu reuşesc să realizeze este rezultatul direct al propriilor gânduri … Puterea şi slăbiciunea unui om, puritatea şi impuritatea, sunt numai ale lui şi pot fi modificate doar de el, niciodată de către altcineva.