STEAUA – Energia Zilei

Înapoi la: 17. Arhetipul STEAUA

Arhetipul 17. STEAUA — Revelația

Lumina care renaște din ruine

Când a fost ultima dată când ai simțit, chiar și pentru o clipă, că undeva în adâncul tău există o lumină pe care viața nu a reușit să o stingă, oricât te-a încercat?

Poate ai uitat acel moment.
Poate l-ai pierdut printre obligații, dintre dureri, printre pierderi care ți-au tăiat respirația.
Sau poate s-a întâmplat într-o zi aparent banală — în care ai simțit, pentru o fracțiune de secundă, că ceva în tine încă pulsează, încă vrea, încă poate.

Acel „ceva”… este Steaua.

Nu vine atunci când ești puternică.
Vine atunci când rămâi în ruinele tale interioare, când zidurile s-au prăbușit, când ai încetat să te mai sprijini pe ceea ce credeai că e stabil.
Când tot ce a rămas e esența.
Nudă.
Vie.
Indestructibilă.

Acolo, în miezul acela fragil și etern, Steaua își face intrarea.

Nu cu zgomot.
Nu cu triumf.
Nu cu soluții instant.

Ci cu o scânteie.
Atât.
Un punct minuscul de lumină care, dacă îl privești destul, devine drum.
Devine chemare.
Devine renaștere.

Steaua nu te ridică de pe jos — îți amintește cine ești în timp ce încă stai acolo.
Îți amintește că lumina nu ți-a fost niciodată luată.
Ai acoperit-o cu straturi de luptă, de adaptare, de supraviețuire… dar ea a rămas, tăcută, în centrul tău.

Astăzi, Steaua nu te împinge.
Nu te grăbește.
Nu îți cere nimic.

Doar îți spune, cu o simplitate care sfâșie și vindecă în același timp:

„Uită-te în tine.
Ceea ce cauți nu s-a stins.
Doar așteaptă să-l vezi.”

Aceasta este poarta Stelei.
Poarta renașterii.
Poarta întoarcerii la tine.