Legenda Babei Dochia si a Martisorului

In primul rând, la acest început de martie, iti urez La multi ani și o primăvară plină de Iubire!

După cum probabil știi deja, în traditia populară Legenda Babei Dochia si a Mărtisorului există în multe variante.

Azi, ca dar de mărtișor, am ales pentru tine 2 povestioare pline de întelepciune. 

Una dintre legende spune că a fost odată, o femeie căreia i se zicea Baba Dochia.

Aceasta avea un băiat frumos – Dragobete, care era mândria ei. Însă într-o zi, Dragobete s-a îndrăgostit până peste cap de o fată frumoasă şi tânăra ca primăvara. Această tânăra frumoasă a devinit soţia lui Dragobete, însă fără acordul Dochiei.

Baba Dochia, pentru a se răzbuna şi pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, îi dă un ghem de lână neagra şi îi spune următoarele:

„Du-te la pârâu şi spală acest ghem, să te întorci acasă abia când acesta devine alb şi curat!”.

Fata, fără să ştie nimic, pleacă la pârâu. După mai multe ore tânăra încă încerca din răsputeri să albească ghemul. Chiar dacă avea degetele de la mâini şiroind de sânge şi era înghetată de frig, aceasta nu putea să plece acasă până nu-şi îndeplinea sarcina.

Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită aceasta a plecat acasă, dar soacra sa, auzind povestea fetei, a acuzat-o că acela ce i-a dat floarea nu era un simplu prieten – fata l-a numit Mărtişor pe acesta, nerecunoscându-l pe Iisus Hristos.

După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja … altfel de unde ar fi putut Mărtişor să aibă floarea?

Pe parcursul călătoriei sale şi-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începuse să înghete. 

Când a ajuns în vârf i s-a arătat Mărtișor:

„Vezi cât de rău este să stai în frig și umezeală” a grăit el, „tu, cea care ai obligat-o pe fata cea bună să spele lâna, iarna, la râu?”

Apoi a dispărut, iar Dochia a înghetat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. 

De atunci roșul și albul simbolizează lupta între bine și rău, între iarnă și primăvară.

                                                                                   * * * 

O altă legendă zice că Dochia a fost o fată care, încă de mică, a fost dusă la schitul de la poalele Ceahlăului, iar când a crescut, s-a călugărit.

Într-o zi, s-a depărtat de schit şi a început a se plimba printr-o frumoasă poiană din apropierea schitului.

I-a plăcut atât de mult încât, de atunci, în fiecare dimineaţă ieşea să dezmierde florile înviorate de rouă. Alti prieteni nu avea, decât florile şi păsările codrilor.

Într-o zi, în această poiană a întâlnit un prinţ frumos, de care s-a îndrăgostit pe loc. Acum nu o mai interesau nici florile, nici păsările, gândul fiindu-i numai la iubitul ei. Şi-au făcut multe visuri împreună şi erau foarte fericiţi amândoi.

A venit însă o zi, când Dochia l-a aşteptat în zadar pe drăguţul ei, că acesta nu a mai venit, ca de obicei, la locul întâlnirii. A aşteptat o zi, a aşteptat două, apoi nouă, dar printul tot nu s-a arătat. Într-o zi, a aflat că s-a însurat. Vestea a durut-o atât de mult că i-a întunecat judecata.

A doua zi în zori a ieşit iar să-şi dezmierde florile, după care nu s-a mai întors la schit. S-a urcat însă pe Ceahlău, unde a rătăcit douăsprezece zile, nebună de durere şi deznădejde. În cea de-a douăsprezecea zi s-a suit pe o stâncă mare şi şi-a dat drumul în prăpastie.

De atunci, stânca poartă numele de Dochia, iar primele 12 zile din luna martie sunt zilele de rătăcire ale Dochiei.

Se crede că aceste zile corespund celor 12 luni ale anului. Ziua de 1 martie reprezintă luna ianuarie, iar ziua de 12 martie reprezintă luna decembrie. Oamenii cred că, aşa cum este timpul din aceste zile, aşa va fi şi luna corespunzătoare.

                                                                                   * * *

Primele zile ale lunii martie sunt denumite de popor zilele Babei Dochia. Oamenii își aleg o zi începând cu 1 Martie și până pe 9 Martie, numite și Zilele Babelor și se spune că așa cum va fi vremea în acea zi, așa va decurge viata fiecăruia pentru restul anului; ploaia și vântul semnifică evenimente mai putin plăcute, o zi însorită înseamnă un an bun.

Tu ti-ai ales Baba? În ce zi este?

Dacă ti-a plăcut povestea de azi, simte-te liber să o împărtășești cu prietenii și cunoscutii tăi, printr-un simplu SHARE! Multumesc! 

Dacă ai ajuns pentru prima dată pe blogul meu, îti spun Bine ai venit!

Te invit să descoperi si alte articole și povești pline de întelepciune, despre iubire și despre viata, pentru dezvoltarea noastră spirituală dar și pentru bucuria sufletului. Te poti „orienta” în căutarea ta folosind căsuta „caută” din coloana din dreapta.

Poti să primești direct pe email articolele care apar și/ sau, (dacă dorești!) primești o ședintă de coaching gratuit, dacă te abonezi cu adresa de email în formularul din dreapta.  

Te mai aștept, cu drag!  

Claudia