Povestea vechiului vas crapat

… despre puterea slabiciunilor noastre

Un cărător de apă din India avea două vase mari, fiecare atârnat la capătul unei prăjini pe care o purta peste gât. Unul dintre vase era realizat perfect și fără crăpături. Celălalt vas avea o crăpătură și până când cărătorul de apă ajungea la casa stăpânului său, se scurgea multă apă și vasul ajungea doar pe jumătate plin.

Timp de doi ani, cărătorul de apă a livrat zilnic doar un vas și jumătate cu apă la casa stăpânului său. Desigur, vasul perfect era foarte mândru de realizările sale. Dar vasului crapat îi era rușine de propria imperfectiune și se simțea mizerabil pentru că a fost în măsură să realizeze numai jumătate din ceea ce ar fi putut face.

După doi ani perceputi ca fiind un eșec amar, vasul crapat a hotărât să vorbească cu cărătorul de apă.

„Mi-e rușine de mine și vreau să-mi cer scuze fată de tine.”

„De ce?” întrebă cărătorul de apă.

„De ce ti-e rușine?”

„Am fost în stare, în ultimii doi ani, să-mi duc la îndeplinire numai jumătate din sarcina mea, deoarece această crăpătură provoacă scurgerea apei pe tot drumul înapoi de la izvor către casa stăpânului tău. Din cauza defectelor mele, trebuie să faci toată această muncă, fără a obtine valoarea cuvenită pentru eforturile tale”, a spus vasul.

Cărătorului de apă i-a părut rău pentru vechiul vas crăpat și plin de compasiune i-a spus;

„Pe drumul de întoarcere către casa stăpânului, vreau să observi florile frumoase de-a lungul cărării.”

Într-adevăr, în timp ce mergeau în sus pe deal, vechiul vas crăpat a remarcat cum soarele încălzea frumoase flori sălbatice crescute pe o parte a cărării și acest lucru l-a înveselit puțin. Dar, la sfârșitul traseului, vasul încă se simtea rău, pentru că se scursese jumătate din încărcătura sa și astfel vasul și-a cerut din nou scuze de la cărătorul de apă pentru eșecul său.

Purtătorul de apă i-a spus:

„Ai observat că pe potecă erau flori doar pe partea ta, însă nu era niciuna pe partea celuilalt vas? Pentru că am știut întotdeauna despre defectul tău și am profitat de el. Am plantat seminte de flori pe partea ta de cărare și în fiecare zi, în timp ce mergem înapoi de la izvor, le-ai udat. Timp de doi ani am fost capabil să cresc aceste flori frumoase pentru a decora masa stăpânului meu.

Fără tine fiind așa cum ești, el nu ar avea aceste flori gratioase în casa lui.„

Fiecare dintre noi avem propriile noastre defecte unice.

Fiecare dintre noi e un vas crapat. Suntem cu totii niște vase crăpate.

Dar, dacă o vom permite, Dumnezeu va folosi defectele noastre pentru a-și înfrumuseta și îmbogăti masa.

În marea economie a lui Dumnezeu, nimic nu se risipeste si nu se arunca.

Nu-ti fie teamă de defectele tale.

Recunoaste-ti-le si poti fi si tu o sursa de frumusete.

Si nu uita ca în propria slabiciune ne gasim puterea.

[mc4wp_form id=”3101″]